Când este o concediere nelegală?

 

Ce este concedierea?

Potrivit art. 58 alin. 1 din Codul Muncii, concedierea reprezintǎ ,,încetarea contractului individual de muncǎ din inițiativa angajatorului”.

Prin urmare, concedierea priveşte încetarea raporturilor de muncǎ ale salariaților exclusiv în temeiul contractelor individuale de muncǎ.

Când este concedierea legală ?

În conformitate cu dispozițiile Codului Muncii, concedierea poate fi dispusa pentru:

Motive care țin de persoana salariatului ( art. 61 lit. a)-d) Codul Muncii). Conduita acestuia ori faptele sale, starea de sănătate sau pregătirea profesională inadecvată îl determină pe angajator să procedeze, prin actul său unilateral, la încetarea raporturilor de muncă cu salariatul care nu mai îndeplinește condițiile pentru a avea această calitate.

”Articolul 61

Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații:

1. a) în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară;
2. b) în cazul în care salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condițiile Codului de procedură penală;
3. c) în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;
4. d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.”

Motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă conform art. 65 Codul Muncii, încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Aceste motive îl privesc pe angajator, el fiind cel care din diverse rațiuni decide desființarea unui loc de muncă.

Când este concedierea nelegală?

Un prim indiciu al unei concedieri nelegale apare atunci când lipsește fundamentul real și serios al măsurii, așa cum impune art. 65 alin. (2) din Codul muncii: „Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”. Cu alte cuvinte, dacă motivul invocat este fictiv, formal sau imposibil de demonstrat, concedierea devine vulnerabilă în fața instanței.

La fel de importantă este respectarea strictă a procedurii legale. De exemplu, în cazul concedierii disciplinare, art. 63 instituie obligația efectuării cercetării disciplinare prealabile. Omiterea acestei etape esențiale atrage nulitatea deciziei. În același sens, potrivit art. 75, acordarea preavizului nu este opțională, lipsa acestuia constituie, în sine, un motiv de nelegalitate, cu excepția cazului în care se dispune concedierea disciplinară.

Forma și conținutul deciziei de concediere sunt reglementate expres de art. 76. Decizia trebuie emisă în formă scrisă și să includă, în mod obligatoriu, motivele concedierii, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate (acolo unde este cazul) și termenul de contestare. Orice abatere de la aceste cerințe poate atrage nulitatea absolută a măsurii.

Un alt caz frecvent îl reprezintă încălcarea interdicțiilor legale prevăzute de art. 60. Legea protejează salariatul în anumite situații vulnerabile, interzicând concedierea pe durata incapacității temporare de muncă, a concediului de maternitate sau a concediului pentru creșterea copilului.

În plus, orice concediere cu caracter discriminatoriu sau abuziv contravine atât Codului muncii, cât și principiilor constituționale. Diferențierile bazate pe criterii precum sexul, vârsta, religia sau apartenența sindicală sunt strict interzise.

În practică, instanțele anulează frecvent deciziile de concediere pentru motive precum:

• nerespectarea procedurii legale (de exemplu, lipsa cercetării disciplinare, a evaluării sau necomunicarea deciziei);
• lipsa unei motivări clare, concrete și susținute legal;
• desființarea postului care nu este reală și efectivă;
• caracterul discriminatoriu sau abuziv al măsurii;
• nedovedirea corespunzătoare a inaptitudinii profesionale.

 

Pot contesta decizia de concediere chiar dacă am semnat-o?

Da. Semnătura de primire nu echivalează cu acceptarea deciziei, ci doar confirmă că ați luat la cunoștință conținutul acesteia. Prin urmare, aveți dreptul deplin de a o contesta dacă o considerați nelegală sau netemeinică.

În cât timp poate fi contestată decizia?

Termenul legal este de 45 de zile calendaristice de la data comunicării deciziei de concediere. Respectarea acestui termen este esențială, depășirea lui poate duce la pierderea dreptului de a contesta.

 Ce puteți obține dacă concedierea este nelegală?

Dacă instanța constată nelegalitatea concedierii, conform art. 80 din Codul muncii, poate dispune:

• anularea deciziei de concediere;
• reintegrarea pe postul deținut anterior;
• obligarea angajatorului la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

Pentru mai multe detalii sau pentru a discuta situația ta concretă, poți programa o ședință de consultanță juridică.

E-mail: nicoleta@avocatraulea.ro
Telefon: 0721 155 757