Darea în plată 2024

uzucapiunea in 2025

Darea în plată, cunoscută și sub denumirea de datio in solutum, este un mecanism juridic prin care un debitor poate stinge o datorie prin transferul unui bun imobil către creditor sau executând o altă prestație. În legislația românească, această instituție este reglementată atât în Codul Civil, cât și prin legi speciale, cum ar fi Legea nr. 77/2016. Aceste reglementări au fost introduse pentru a proteja debitorii, mai ales în contextul crizei economice și al dificultăților întâmpinate de numeroase persoane în rambursarea creditelor ipotecare.

 

  1. Reglementarea în Codul civil român

Codul civil român reglementează darea în plată prin articolul 1492, care stabilește cadrul general pentru această instituție.

Articolul 1492 

(1) Debitorul nu se poate libera executând o altă prestaţie decât cea datorată, chiar dacă valoarea prestaţiei oferite ar fi egală sau mai mare, decât dacă creditorul consimte la aceasta. În acest din urmă caz, obligaţia se stinge atunci când noua prestaţie este efectuată.

(2) Dacă prestaţia oferită în schimb constă în transferul proprietăţii sau al unui alt drept, debitorul este ţinut de garanţia contra evicţiunii şi de garanţia contra viciilor lucrului, potrivit regulilor aplicabile în materia vânzării, cu excepţia cazului în care creditorul preferă să ceară prestaţia iniţială şi repararea prejudiciului. În aceste cazuri, garanţiile oferite de terţi nu renasc.

 

  1. Legea nr. 77/2016 privind darea în plată

Scopul legii

Legea nr. 77/2016 a fost adoptată pentru a proteja debitorii persoane fizice care au contractat credite ipotecare și se confruntă cu dificultăți financiare, permițându-le să stingă datoria prin transferul imobilului ipotecat către creditor.

darea în plată

Condiții de aplicare

Pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 77/2016, debitorii trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

  • Calitatea de debitor: legea se aplică exclusiv persoanelor fizice sau grupurilor de persoane fizice constituite în asociaţii.
  • Tipul de credit: creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință.
  • Valoarea creditului: valoarea totală a creditului nu trebuie să depășească echivalentul în lei a 250.000 de euro la data încheierii contractului de credit.
  • Imposibilitatea de plată: debitorul trebuie să demonstreze imposibilitatea obiectivă de a rambursa creditul din motive care nu îi sunt imputabile.

Efectele dării în plată

 

   1.  Stingerea integrală a datoriei:

Principalul efect al dării în plată este stingerea integrală a datoriei debitorului către creditor. Odată cu transferul dreptului de proprietate asupra imobilului, debitorul nu mai este obligat să ramburseze suma datorată

    2. Eliberarea de obligații financiare:

Debitorul este eliberat de toate obligațiile financiare restante legate de creditul ipotecar, inclusiv de eventualele penalități, dobânzi și alte costuri asociate

3.  Prevenirea executării silite:

Darea în plată previne executarea silită a locuinței și alte măsuri coercitive care ar putea afecta situația personală și familială a debitorului.

4. Încetarea contractului de credit:

Contractul de credit se consideră încheiat, iar debitorul nu mai are nicio obligație contractuală față de creditor.

 

Darea în plată, reglementată prin legea nr. 77/2016 și codul civil, are multiple efecte asupra debitorilor, creditorilor, sistemului bancar, pieței imobiliare și societății în ansamblu. Deși oferă protecție debitorilor și previne executările silite, implică riscuri și costuri pentru creditori și poate influența politicile de creditare și dinamica pieței imobiliare. Este esențial ca aplicarea acestui mecanism juridic să fie monitorizată și ajustată pentru a asigura un echilibru între protecția debitorilor și stabilitatea financiară.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns